În spatele ușilor

CAPITOLUL 1 Maia, proaspăt aleasa președintă a Republicii Moldova, avea doar o săptămână de când fusese învestită în funcție. Astăzi, se afla într-o dilemă, încercând să decidă în ce țară să își facă prima vizită oficială. După mai multe păreri și tensiuni nesemnificative, Maia se enervase și fugise din cabinetul plin de politicieni pentru a lua o gură de aer în grădina din spatele clădirii. „Ce să mă fac?”, gândea Maia, fiind prinsă în gânduri adânci și mistuitoare. Nici nu auzise cum telefonul suna de mai bine de cinci minute. Când, în sfârșit, ieși din starea de visare și se uită la ecran, observă un număr necunoscut. De obicei, nu răspundea la astfel de apeluri, dar astăzi, dintr-un impuls, a decis să încerce. De la capătul celălalt al firului, răsună o voce de femeie, dar cu o nuanță surprinzător de masculină. – Alo, doamnă Maia? Era însăși Ursula von der Leyen. Maia o recunoscu imediat. Aștepta acest telefon mai mult decât orice, deoarece alianța cu Uniunea Europeană era un pas important pentru țara noastră, mică și săracă. – Bună ziua, răspunse Maia, da, eu sunt. – Draga mea Maia, vreau să te invit la summitul care va avea loc în Italia pentru a discuta despre pace și alianța dintre comunitățile noastre. Sper că vei fi de acord, căci noi ardem de nerăbdare să ne întâlnim cu noul președinte al Moldovei și cu prima femeie care a reușit să câștige un post atât de dificil, dominat de bărbați. – Cu siguranță voi fi prezentă. O zi bună, răspunse Maia. Discuția se încheiase rapid, iar inima ei sărea din piept, bătând cu aceeași emoție ca în prima zi de la Harvard. „Vai de mine, ce noroc!”, gândi Maia. Împărtășind vestea cu colegii ei, fiecare dintre ei părea incredul de surprins de vestea pe care o adusese. Dar, în cele din urmă, momentul mult așteptat sosise. Maia se pregătea pentru summitul din Italia. Îmbrăcată într-o rochie albastră safir, cu un colier delicat la gât și părul aranjat cu grijă, machiajul doar îi accentua frumusețea naturală. Ajungând în Milano, locul unde se ținea summitul, Maia rămase uimită de minunăția acestui oraș. Nu mai văzuse niciodată un loc mai romantic și pasional, dar ce putea să știe ea despre astfel de locuri, dacă nu trăise niciodată acest sentiment… un sentiment străin pentru ea: iubirea. Iată că Mercedesul președintei se apropia de porțile castelului.