Часть 1
11 августа 2025 г., 02:11
Motorul toarce încet, iar lumina roșiatică a unui felinar se scurge prin geamurile aburite. Afară plouă, iar picăturile se preling ca niște fire de argint pe sticla rece. În mașină miroase a vin dulce, iar aerul e dens, ca și cum fiecare respirație ar cântări mai mult decât ar trebui.
Stau pe bancheta din spate, privind silueta ta în oglindă. Nu spui nimic, dar știu că îți simți privirea mea lipită de tine. Mă apropii, iar scaunul scârțâie ușor. Îți prind o floare în păr, culeasă pe fugă, de pe marginea drumului.
— Mai rămâi, îmi șoptești.
Și rămân.
Mașina se leagănă ușor pe ritmul ploii. Orașul e departe, luminile lui aproape uitate. Aici, între stropii care bat în geam și căldura palmelor tale, nu există nimic altceva. Simt cum alunec, încet, în acea stare în care realitatea și visul se amestecă. Știu că nu e prima oară când ne pierdem așa, și nici ultima.
Până adorm, vreau să mă ții așa, prins, prins în tine, ca și cum pământul nu ar mai conta.
